 Planeta pe care o numim "casa” ramane pentru locuitorii sai un loc plin de mistere. Cum s-a format ea dintr-un nor de praf? Cum se face ca sustine viata? Si ce se intampla in interiorul sau? Iata care sunt sapte dintre marile mistere ale planetei Pamant, la care oamenii de stiinta incearca inca sa gaseasca raspunsuri, conform revistei New Scientist. Cum se face ca dintre toate planetele din sistemul nostru solar, numai Pamantul musteste de viata? Opt planete s-au format acum 4,5 miliarde de ani din norul de gaz si praf din jurul soarelui. Pe masura ce gravitatia strangea acest nor in jurul soarelul, particulele de praf se ciocneau si se uneau, marindu-si volumul si generand campuri gravitationale mai mari. Aceste formatiuni au ajuns sa se uneasca si au dat nastere planetelor. Povestea este spusa in putine cuvinte si nimeni nu cunoaste de fapt ce s-a in
...
Detalii... »
|
 "Prometheus”, noul film Illuminati ce promovează ideea că oamenii ar fi fost creaţi de zeii extratereştri Am vizionat ieri o altă superproducţie a anului 2012, filmul "Prometheus”. Poate unii dintre voi l-aţi văzut deja, dar, pentru cine nu a apucat să-l vizioneze încă, pot să vă spun pe scurt subiectul. Oamenii, creaţi de zeii extratereştriAcţiunea filmului se petrece în viitor, la sfârşitul secolului XXI. Doi arheologi reuşesc să găsească mai multe indicii şi desene vechi de zeci de mii de ani, în toată lumea, prin care li se indică faptul că oamenii au fost creaţi la început de zeii extratereştrii, de pe o anumită planetă îndepărtată, situată într-o anumită constelaţie. Cei doi arheologi, împreună cu o echipă de astronauţi finanţată de un bogătaş, se îmbarcă pe nava spaţială Prometheus şi se îndreaptă spre acea planetă îndepărtată, "casa”
...
Detalii... »
|
 În ultimele săptămâni, câteva mesaje criptice strecurate pe mai multe site-uri web sugerau că Google se pregăteşte să lanseze un proiect misterios. Zvonurile au fost confirmate: Ingress este numele îndrăzneţului proiect Google, ce constă într-un joc de tip „alternate reality” ce urmează să transforme modul în care privim lumea din jurul nostru. Ingress este un joc SF la care poate participa orice posesor al unui telefon cu sistem de operare Android. Aspectul inedit al jocului este faptul că pentru a participa la joc utilizatorii trebuie să călătorească în lumea reală. „Ideea ne-a venit gândindu-ne la conceptul de «computing ubicuu». Practic, dispozitivul dispare”, a explicat John Hanke, liderul proiectului. Hanke este un fost director al diviziei Geo din cadrul Google, coordonând acum Niantic Labs, o nouă companie deţinută de Google care a conceput acest joc. Scopul jocului Ingres
...
Detalii... »
|
 O lume cu doua dimensiuni poate fi imaginata ca avand forma unei coli de hartie infinite, sau a unui balon de sapun. Dar ea ar putea sa aiba, in principiu, orice alta forma. Fiintele ipotetice care ar trai intr-o asemenea lume nu s-ar putea misca si nu ar putea vedea decat in interiorul ei, fara a o putea parasi si fara a avea vreo informatie despre eventuale lumi similare aflate alaturi. Pentru noi, un plan, in sens geometric, e fara margini, pe cand o sfera, nu. Pentru fiintele din „interiorul” acestor suprafete ambele sunt nemarginite. In aceste imagini, ambele lumi bidimensionate le-am presupus „scufundate” in lumea noastra tridimensionala. Cu un efort de imaginatie am putea admite ca exista, in mod analog, si universuri tridimensionale (plane, sferice etc.) scufundate intr-o ipotetica lume cu patru dimensiuni spatiale despre care nu avem alte informatii. Universul n
...
Detalii... »
|
 Cercetătorii de la MIT Media Lab au creat o cameră video care înregistrează 1.000 de miliarde de cadre pe secundă, ceea ce le permite să surprindă fotonii în mişcare! Pentru a o testa, specialiştii au realizat o înregistrare în slow-motion folosind un laser. Acesta a fost folosit pentru a lansa un puls de lumină care a durat mai puţin de 1/1.000.000.000.000 dintr-o secundă într-o sticlă de plastic de un litru, iar camera video a putut surprinde reflexia luminii deplasându-se de-a lungul sticlei. Fiecare cadru surprins de camera celor de la MIT are un timp de expunere de 1,71 picosecunde, astfel că aceasta poate surprinde fotonii deplasându-se prin sticla de plastic. Lumina are nevoie de o nanosecundă pentru a traversa sticla, însă camera are nevoie de o oră pentru a procesa toate datele capturate. De aceea, profesorul Ramesh Raskar de la MIT a supranumit-o în
...
Detalii... »
|
 Ochelarii, jucăriile şi toate celelalte produse din plastic care sunt aruncate atunci când se strică nu vor mai avea parte de această soartă, graţie celei mai noi inovaţii din domeniul polimerilor: materialul plastic care se poate repara singur! Prin simpla alăturare a două bucăţi din materialul-minune, plasticul se repară, fără a necesita folosirea unui adeziv. Cercetătorii care au conceput noul material, intitulat "polimer supramolecular", spun că acesta ar putea fi folosit în şasiul autovehiculelor, lucru ce ar conduce la reducerea costurilor lucrărilor de reparaţie. De asemenea, folosirea acestui plastic în componenţa jucăriilor şi a ochelarilor ar permite repararea lor rapidă. Materialul a fost creat de compania AkzoNobel, în colaborare cu oameni de ştiinţă de la Universitatea Tehnologică din Eindhoven, Olanda. "Lucrăm la conceperea unor poli
...
Detalii... »
|
 Nebanuite sunt caile progresului tehnologic. Pentru omul obisnuit, cu acces aproape nelimitat la informatie, dar cu interes de multe ori scazut pentru acest domeniu, tehnologia se rezuma adesea la dezvoltarea domeniilor de tipul informaticii, al comunicatiilor, al medicinei, al bioingineriei sau al energiilor alternative. O ramura tehnologica extrem de importanta, insa, si care a atras de ceva timp atentia cercetatorilor, este si industria materialelor, taram al unor descoperiri nu tocmai frecvente, dar esentiale in virtutea progresului general. Un pariu revolutionarMaterialele compozite sau cele obtinute prin diferite procedee tehnologice au dus, in mai putin de un secol, la o adevarata revolutie, adaugand betonului, metalelor si lemnului o sustinere nebanuita in industria constructiilor, a masinariilor si a dispozitivelor cele mai diver
...
Detalii... »
|
 Conţinând aproximativ 100 de miliarde de neuroni, creierul este cea mai complexă structură a corpului uman. Fiecare neuron poate crea minim 1.000 de legături, astfel că într-un creier pot exista 100.000.000.000.000 de conexiuni neuronale. De asemenea, neuronii din creier pot transmite în fiecare secundă până la 1.000 de semnale electrice, viteza cu care aceste impulsuri se deplasează fiind uneori de 400 de kilometri pe oră.
De la gândit, vorbit şi iubit până la respirat, cântat sau alergat, fiecare acţiune pe care o întreprindem se datorează acestor celule nervoase interconectate. Creierul este activ în permanenţă, chiar şi atunci când dormim. De aceea, aproximativ 20% din energia pe care o obţinem din hrană este folosită de creier, organul care este cel mai mare consumator de resurse, în ciuda faptului că reprezintă doar 2% din greutatea totală a corpului nostru.
|
 Atunci când particulele se ciocnesc în interiorul celui mai mare accelerator de particule, Large Hadron Collider (LHC), milioane de senzori ce înregistrează întregul proces generează aproximativ 1 petabyte de date pe secundă (un petabyte este echivalentul a un milion de gigabytes).
Această cantitate de date este mult prea mare chiar şi pentru grila de calcul şi facilităţile de stocare ale Organizaţiei Europene pentru Cercetare Nucleară (CERN) din întreaga lume.
LHC este cel mai mare accelerator de particule din lume, ciocnind particulele între ele la o viteză de 99.999% din cea a luminii. Datele sunt măsurate la patru puncte aflate de-a lungul a 27 de kilometri. Aceste puncte de măsurare, cunoscute sub denumirile de ATLAS, LHCb, CMS şi ALICE, deţin fiecare datele propriilor experimente şi propriile lor colectoare de date ce au milioane de senzori.<
...
Detalii... »
|
 Oboseală, stres, migrene, tulburări de somn – toate aceste simptome sunt din ce în ce mai frecvent întâlnite în societăţile moderne.
Una dintre cele mai misterioase afecţiuni ale lumii moderne este "sindromul oboselii cronice", o afecţiune căreia medicii nu reuşesc să-i identifice cauzele. De-a lungul timpului, cercetătorii au lansat mai multe teorii pentru a găsi cauza acestei boli, de la nanobacterii la retrovirusuri.
|
|
